Dacă tot au fost sărbătorile, să fac şi eu o concluzie despre această perioadă atât de minunată pentru unii.
La mine sărbătorile sunt ciudate. Am în familie doi atei, un martor al lui Iehova, 2 ortodocşi, iar eu sunt agnostică. Vă daţi seama ce combinaţie superbă. În nici un caz nu facem pregătiri intense pentru Crăciun, deoarece ni se pare o prostie. Tatăl meu, care e ateu, şi pasionat de fizică şi astronomie, ne-a demonstrat prin dovezi astronomice că e imposibil ca Isus să se fi născut pe 25 decembrie. Apoi, mama mea, care e martoră, mi-a demonstrat din nou, prin dovezi Biblice că e imposibil. Eu oricum nu cred nimic, toate lucrurile se vor afla la timpul lor. În fine...
Toate pregătirile pe care le facem, le facem pentru că ne este în reflex. Când eram mici ne bucuram foarte mult de brad, de prăjituri, cârnaţi, piftie, etc etc. Dar acum suntem toţi mari şi le considerăm mai mult o povară, să zic aşa. Mi se pare atât de amuzant cum există o perioadă în an, când toţi îşi strică economiile pentru a avea acelaşi fel de mâncare, ascultă aceleaşi melodii, îşi vizitează rudeniile şi au câte un brad în casă.
Oricum, trecând peste asta, realizez că de fapt îmi place toată perioada asta. Are farmecul ei, toţi încearcă să fie mai buni, să profite cât mai mult pentru a se simţi bine (fiecare în stilul lui) şi parcă este un fel de uniune între oameni. Ne privim mai frumos pentru că "E Craciunul, nu?"
Apoi, ce să zic de sms-uri...lumea vrea să fie cât mai originală, să le dea de veste cât mai multor oameni din agenda telefonică că nu a uitat de el sau de ea, deşi, pe parcursul anului poate vorbesc doar de trei sau patru ori. De parcă ce greu ne e să alegem oamenii pe care îi cunoaştem din listă şi să le trimiţi un sms. (aşa, în scârbă, cât să le închizi gura) Şi chiar...care-i regula? Trimiţi tu, sau trimit eu? (eu încă nu am găsit răspunsul) E atâta ipocrizie, de care suntem totuşi, extrem de ataşati.
Bineînţeles că suntem influenţaţi şi de televiziune prin campaniile lor "de Crăciun, fii mai bun, bla bla bla", dar totuşi, uităm să mai gândim sincer. Am ajuns de la "ieslea săracă" la masa plină de bucate, la brazi ce costă cât un televizor, şi la decoruri ce costă cât hrana unui sărac pentru două luni.
Deci, e paradoxal. Îmi plac şi nu-mi plac sărbătorile. Oricum, voi continua să mă menţin la un pas cu societatea, deoarece e distractiv. Ce gândesc, e altă problemă.
Pregătiri cât mai reuşite pentru viitorul Paşte fericit!
