Am fost în ianuarie în Bucureşti la nişte prieteni. Nu am mai stat în oraşul ala (mai mult de câteva ore) de vreo 4 ani, cel puţin...ultima oară am rămas cu impresia ca-i nasol acolo, agitaţie, prea mulţi necunoscuţi, maşini multe, gălăgie, etc. Şi, spre suprinderea mea, am descoperit că acum tocmai asta mi-a plăcut. Mi-a fost dor de atâta viaţa pe un metru pătrat. M-a relaxat gălăgia, privirile diverse, oamenii necunoscuţi, clădirile încărcate de istorie, parcurile frumos amenajate, reclamele colorate, gălăgia creată de maşini; parcă am fost un alt om...
M-am plimbat cu metroul şi am fost ca un copil entuziasmat, cred că am pus o sută de întrebări cu anticipaţie, despre tot ce urmează să facem în legătură cu mijlocul ăla de transport în comun :)) De unde se ia cartela, cât costă, unde se validează, încotro s-o luăm, câte staţii avem, şi multe altele :)) Mi-a plăcut că toate sunt organizate acolo. Vedeam oamenii atât de plictisiţi de călătoria cu metroul, încât cred că se vedea pe mine de la o poştă că sunt din alt oraş şi sunt învântată.
Apoi, mi-a plăcut lunga călătorie cu trenul până acolo, autobuzele curate şi moderne, parcurile de distracţii, oamenii prietenoşi, şi ce să mai zic despre accent! Mor după accentul de sudist.
Mie mi-au plăcut şi sutele de câini vagabonzi pe care i-am vazut...cine ştie, poate m-a prins într-o dispoziţie bună weekendul ala la Bucureşti.
Oricum, sunt sigură că vreau să merg din nou, şi să stau chiar mai mult.
Bucureşti înseamna viaţă :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu