Toate se întâmplă la timpul lor. Am de ce să mă bucur.
Îmi ajunge o simplă privire de la ochii lui căprui și mă topesc. Parcă zâmbește mereu. Îmi inspiră veselie, pace, liniște, încredere. Simt că îl merit și el mă merită.
Mâine vom împlini zece luni de când suntem împreună. Nu e mult, dar nici puțin. În tot timpul acesta am simțit că am atins un nivel superior al fericirii, o zonă pe care nu o cunoșteam până nu m-am lăsat dusă de val, în brațele lui. Îl simt când e trist și știu cum să-l fac să zâmbească. Îi înțeleg gândurile și știu cum să-l încurajez să fie sigur de ele. Îi cunosc nevoile și încerc să i le satisfac. De ce? Pentru că merită. De zece luni ne atingem, ne auzim și ne privim zilnic, însă niciodată nu m-a dezamăgit. Nimic nu a fost sub așteptările mele. El îmi mângâie simțurile, se gândește la nevoile mele, mă protejează, se sacrifică pentru mine, mâinile lui îmi arată că mă pot ține dacă voi cădea, mă ascultă, mă înțelege, are încredere în mine, în viața de zi cu zi se zbate să ajungă unde dorește dar când e în brațele mele renunță la toate și mi se dedică, mă încurajează, este calculat, amuzant, optimist, realist...nu pot să spun tot ce am de spus despre el, pentru că tot scriind aici nu pot să cred că le are pe toate acestea...și el chiar LE ARE!
Închid ochii și simt căldura soarelui. La vară vom sta împreună pe nisipul încălzit de soare și vom visa împreuna. Vom simți briza și vom zâmbi.
Ascult melodia și mă gândesc la el. Fiecare acord muzical mă duce cu gându-nspre el.
Sunt fericită...
Sunt fericită...
Sunt fericită...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu