Deja e miercuri

Îmi place ziua de miercuri. E mijloc. Îmi place echilibrul, lucrurile medii. Sunt de acord cu zicala: tot ce e prea mult strică...și de-i prea mult bine, și de-i prea mult rău.
De duminică ascult Paul van Dyk - Home. Am găsit-o din greșeală. Îmi place. Aduce în versuri contraste, contraste menite să scoată în evidență prostia în care trăim. De exemplu: "People build their churches and their wars". Cred că ajunge citit și se înțelege ce vrea să zică.
Acum mănânc cartofi la cuptor cu aripi. Îmi plac mai mult aripile decât pulpele de pui. Poate vreau să zbor...haha.
Mă enervează că amețesc. Am fost în concediu că am amețit, am luat tratament și pe parcurs m-am simțit mai bine. Acum am început de unde am pornit. Îmi mișc capul și simt că plutesc. Deja mă distrează senzația. Parcă aș fi beată. Bine că nu e genul de amețeală care să mă facă să leșin.
Tata e răcit.
La școală a fost bine. Timpul trece repede. Mă distrează să văd cum dimineața când merg la școală e înghețat, pe când ajung la școală ninge cu fulgi mari, iar pe când ies de la școală e soare și cald. Distractivă vremea asta de primăvară. Cred că cei meteosensibili sunt în culmea fericirii.
El mi-a desenat lalele. Știe că sunt florile mele preferate și dacă tot e anotimpul lalelelor...de ce nu? Îmi place să văd liniile trasate de el și să știu că le-a făcut cu gândul la mine. Fiecare umbră, fiecare schiță, nuanță, formă...A muncit, cu drag, pentru mine, cu drag...
Mi-ar plăcea să știu mai bine limba germană. Engleza e plictisitoare. Acum parcă îmi pare rău că nu am fost mai atentă în cei 12 ani de germană pe care i-am făcut. De fapt, nu parcă...sigur! sigur îmi pare rău. Îmi pare rău pentru toate orele pierdute la care nu am fost atentă. Acum par atât de multe informații, dar dacă le-aș fi asimilat pe parcursul celor 16 ani de școală, aș fi fost un mic geniu. Păcat că oamenii abia atunci realizează ce au greșit, după ce s-a terminat. Dar, asta ne face oameni...dacă nu am face greșelile astea, am fi roboți, ceea ce de altfel, e tot neplăcut.
Oricum, am uneori imboldul de a-i stresa pe copii să fie atenți la fiecare oră. Fiecare are importanța ei. Uit că nimeni, niciodată nu va învăța din greșelile altora. Probabil ne vor impresiona greșelile altora, dar nu ne vor schimba cu mult.
În fine, de la o pălăvrăgeală la alta...
Pe data viitoare.