Despre muzică.

Nu pot să scriu despre muzică. Adică, pot să scriu dar sunt prea multe de zis ca să îmi exprim bine părerea asupra ei. E ca o religie. Muzica îmi este indispensabilă. Mă ajută să îmi trăiesc clipele fericite şi să trec peste cele triste; reuşeşte să trezească în mine sentimente ce nu multe alte lucruri reuşesc; mă ajută să îmi caut prieteni asemănători (da, am prejudecăţi şi nu aş putea fi niciodată prietenă cu o manelistă); este un refugiu şi o încântare.

Am formaţii preferate, şi melodii preferate. Nu am stiluri preferate, deşi ascult muzică trance de 12 ani. Pe lângă trance ascult mult grunge, pop rock, alternative, shoegaze, indie, etc. Dar nu mă pot cataloga ca o tranceriţă, sau rockeriţă. Chiar mi se pare absurd să spui că eşti un om ce este reprezentat de un gen de muzică. Muzică se mulează după sentimentele tale şi e imposibil ca toată viaţa să asculţi cu plăcere numai un stil de muzică. Probabil, dacă ai avea probleme psihice şi ai fi condus de acelaşi sentiment o viaţă întreagă, ai asculta numai heavy metal, de exemplu.

În fine...muzica e specială pentru oricine, nu numai pentru mine şi mă bucur că se face atât de multă muzică de calitate (exceptând rebuturile industriei muzicale).