Îmi place foarte mult engleza (doar de la anul o voi preda) dar încerc să nu o folosesc foarte des deoarece vreau sa fiu înţeleasă (deşi în ziua de azi majoritatea cunosc limba engleză) şi vreau să am un anumit respect faţă de textele mele; să fie ori română - ori engleză. Dar acum nu am rezistat...aşa de bine sună titlul însemnării încât şi azi mi-a apărut de câteva ori prin minte.
Revelaţia acestei postări am avut-o după ce am vizionat clipul ăsta: http://www.youtube.com/watch?v=s5btZWbViPA
Parcă mi-am simplificat sentimentele şi am zis: "care-i faza? de ce se tem unii de moarte? oricum, de ea nu scapă!"
Vreau să dezvolt puţin.
Există atâţia oameni depresivi care se tem de moarte! Nu i-am înţeles niciodată şi acum mi-am întărit convingerea că e un lucru ce nu poate fi înţeles (de fapt, fobiile în general sunt exagerate, dar cred că toţi avem o fobie, doar că nu ne-o cunoaştem). Să revin...
Moartea e întradevăr ceva înspăimântător, dar e groaznic să îţi trăieşti viaţa urându-ţi-o (aşa fac depresivii) şi totuşi fiindu-ţi frică să nu se încheie! Ăia ce se sinucid văd moartea ca pe o scăpare, sau cum zicea Veronika (cea care se hotărăşte să moară): "în sfârşit aveam să primesc răspuns la întrebarea: există Dumnezeu?".
Moartea e la fel ca viaţa. Are şi bune, şi rele! Dacă ne facem un bine, trebuie să îl facem pentru a TRĂI bine (da, m-am luat după Băse) şi nu pentru a nu MURI, pentru că oricât ne-am chinui tot vom muri TOŢI, odată şi odată! Moartea vine şi bine se zice că "toate la timpul lor".
Eu zic să lăsăm de-o parte frica de moarte, să ne trăim viaţa atâta cât apucăm şi să nu uităm să zâmbim :)
2 comentarii:
Intr-adevar, unii mor in fiecare zi, ceea ce este foarte trist...
Cand ai senzatia ca viata rade de tine iar tu la randul tau ai puterea sa razi de ea, atunci traiesti cu adevarat :)
ma bucur sa stiu ca eu traiesc :>
Trimiteți un comentariu