Dintre versurile româneşti preferate...

Încerc să scriu mai jos, o listă cu versurile ce înseamnă mult pentru mine. Versuri în care m-am regăsit de multe ori şi pentru care simt că s-a muncit mult. Profunde, pline de semnificaţii, complicate, misterioase şi în primul rând, originale.

O să încep lista asta cu versurile din "Pentru inimi" a lui Şuie Paparude:

"pentru că sunetul ajunge
din difuzoare până-n sânge,
pentru că inima ta moare
atunci când sunetul dispare"

Apoi, trebuie neapărat să amintesc de inteligentele versuri ale celor de la Travka, din melodia "Cum te simţi", trupă ce din păcate s-a despărţit, dar eu încă mai sper să se reunească şi să ne mai încânte cu palmaresul lor:

"tu nu ai, tu nu ai cultura sentimentului
eu nu am cultura ...sentimentului

ce-ai face dacă într-o zi mi-aş lua capul în mâini
şi ţi-aş striga în ureche cu buzele lui (cum te simţi)

Cântecul meu preferat este vïaţa ta."


Cei de la Taxi, chiar dacă sunt ei modeşti şi se consideră mediocri în scrierea versurilor, eu sunt de părere că au dintre cele mai profunde versuri din muzica românească. În melodii precum "Prea sus", "Nebunia furtunii", "Ploaie pe mare", se ascunde atâta romantism, atâta profunzime încât unii ar trebui sa le citească, nu doar să le asculte...e poezie curată...
Mai jos, amintesc de versurile din "Cineva înaintea ta", o adevărată declaraţie de dragoste, cu o viziune nouă adusă asupra relaţiilor.

"N-ai cum
Sa te prefaci ca nu exist.
N-ai cum
Sa spui ca vii si sa nu mai vii niciodata.
N-ai cum
Sa uiti ca e ziua mea.
Cineva, inaintea ta, era experta in asa ceva.

Asa ca n-ai cum sa ma ranesti.
Cineva a facut asta deja, inaintea ta.
N-ai cum sa ma ranesti,
Dar ai putea, in schimb,
Sa ma iubesti ..."

Bere Gratis nu au avut foarte mare succes, însă eu consider că au avut melodii de calitate şi versuri gândite. Plus că săracul solist, nu mai ştiu cum îl cheamă, are probleme cu fetiţa lui, si nu îl prea ajută lumea. Dintre versurile lor, îmi amintesc de frumoasele metafore din melodia "Câmpuri de luptă".

"Doar ochii vorbesc şi buzele tac
Iar părul bălai e nemângâiat
Doar ochii vorbesc şi inima ascultă
Obrajii tăi îmi par un câmp de luptă."

Chiar dacă nu eram eu foarte mare când erau în vogă, Pasărea Colibri mi-a ajuns la suflet. Cred că anii 80 erau nişte ani grozavi. Până şi modul în care se revoltau prin versurile lor era unul special. Apar jocuri de cuvinte, texte optimiste, vesele, şi care emană energie. Mi-e greu să aleg ceva concret de la ei, dar totuşi, melodia "Ploaia care va veni" este una edificatoare:

"Ni-e lehamite de marşuri, de tromboane şi plocoane,
De blazoane, de canoane şi fasoane.
Fiindcă banul şi prostia sunt pericole morale
Circul vieţii ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheamă a pustiu,
Din cer cad păsări albastre şi totuşi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Să-ncercăm să facem noi
Un oraş fără păcate. "

Ar mai fi multe versuri ce merită amintite, dar voi face asta şi într-o postare ulterioară.

Muzica nu e desăvârşită fără versuri.