Prietena mea cea mai bună

Din fericire nu am o mulţime de "prieteni", aşa cum au alţii. Ştiţi cum se zice "tot ce-i prea mult strică" şi cred că în cazul prieteniilor zicala asta se aplică. Am nevoie de cunoştinţe, dar nu am nevoie de prieteni mulţi. E de ajuns unul şi bun.

Când am intrat în anul I de facultate, am fost sigură că nu voi avea nici un prieten. Prietena mea cea mai bună tocmai se mutase la Cluj iar eu ştiam că era greu să mai găsesc o persoană ca ea. Rămăsesem la facultatea din oraşul meu, unde grupa era formată din femei cu vârste cuprinse între 30-50 de ani. Erau vreo 4 fete mai tinere, dar 3 erau cu siguranţă maneliste, iar cealaltă mult prea introvertită să pot schimba ceva cuvinte cu ea, plus că se înscrisese la facultate cu mama ei. (mă gândeam că precis e o ciudată, de care trebuie să mă feresc).
Totuşi, într-o pauză, era o zi caldă de toamnă şi am ieşit în curte şi m-am aşezat pe o bancă. În apropiere de mine era şi ea cu mama ei. Am intrat în vorbă, şi am început să tot vorbim. Şi am vorbit, şi am vorbit, şi am vorbit. Nu îmi venea să cred cât de multe avem în comun şi cât de bine ne înţelegem. Din ziua aceea, am fost nedespărţite. Am aflat că ea nu e deloc introvertită ci pur şi simplu selectează oamenii cu care vorbeşte.

Prietena mea cea mai bună este persoana care are toate calităţile ce le caut la un prieten. Nimic, dar absolut nimic, nu-i lipseşte! E sinceră, veselă, degajată, cu simţul umorului extrem de dezvoltat, de încredere, şi în primul rând inteligentă. Totuşi, suntem firi foarte diferite. Şi mereu glumim, spunând că noi de aceea ne înţelegem aşa bine că eu sunt cea care o aduce pe ea cu picioarele pe pământ, iar ea e cea care ma mai scoate din monotonia vieţii. Nu ştiu ce m-aş face fără ea. E ca o a doua soră pentru mine.
Nu pot să spun de câte ori m-a ajutat, şi niciodata nu m-a dezamăgit. Mereu a fost alături de mine şi mi-a oferit tot ce avea ea mai bun. Mi-a suportat plângerile şi criticile pe care i le fac in permanenţă, mă iartă ori de câte ori aş greşi, şi are un mod unic de a privi viaţa, un mod din care am foarte multe de învăţat chiar şi în prezent. Îi sunt foarte recunoscătoare şi sunt sigură că nu am să o uit niciodată. Chiar dacă viaţa desparte oamenii, caracterele se schimbă şi problemele vieţii te fac să uiţi uneori de cei importanţi din viaţa ta, pentru mine, prietena mea cea mai bună este şi va rămâne una dintre cele mai importante persoane.

Iată că viaţa m-a surprins şi în cazul acesta. Eram sigură că nu îmi voi mai găsi o prietenă, şi ea mi-a oferit-o pe tavă. Alţii se chinuie luni întregi să creeze o legătură, dar între noi legătura a existat din prima zi.

Mulţumesc, nebuna mea! :D

Pentru tine: http://www.youtube.com/watch?v=NuxS-9t3tnY