Legături virtuale

Oamenii iubesc să iubească. Mai ales femeile. Dacă dau de cineva care le convine şi care le face două complimente şi un mic cadou, pe lângă multe săruturi pătimaşe, încep să se întrebe dacă el e "alesul", dacă vor fi împreună mult timp, ce le rezervă viitorul...
Astfel că, de când a apărut şi internetul, se leagă tot mai multe relaţii reale - aparent. Iar oamenii ajung să "sufere" mai mult deoarece distanţa ne chinuie; oricum am fi proiectaţi, avem nevoie la un moment dat de atingeri, de îmbrăţişări şi de săruturi. Relaţiile virtuale sunt intense, tocmai din această cauză, pentru că ele nu ne pot da lucrurile acestea importante. De cele mai multe ori, ajungem unul în faţa celuilalt, şi ne dăm seama că totul a fost o iluzie, că spontaneitatea este de fapt cea care ne defineşte, nu clipele alea în care stăm în faţa calculatorului şi medităm la crearea unei declaraţii de dragoste cât mai explicite. În realitate, noi nu facem declaraţia omului cu care vorbim, ci persoanei ideale pe care ne-am imaginat-o că stă la celălalt ecran. Realitatea e doar cea palpabilă...mintea noastră e prea inventivă ca să o credem. Rareori se întâmplă să nu fim dezamăgiţi.
Să revin...acum putem să discutăm şi cu cel din Franţa, şi cu tipa din Veneţia, şi cu băiatul din Brăila, sau cu fata din Călăraşi. Deşi suntem departe de ei, ajungem să simţim că ne sunt suflete pereche, că ne potrivim şi ne asemănăm foarte mult; dar totul e înşelător. Mulţi oameni au simţit o pasiune intensă, au plâns şi au iubit cu adevărat, însă numai pentru câteva clipe. Când au ajuns faţă în faţă şi relaţia "s-a consumat" a dispărut şi pasiunea şi a apărut o plictiseală bruscă. Discuţiile, lucrurile pe care oamenii le află în ani de zile, s-au aflat prin intermediul internetului în câteva luni, că, deh...nu ai altceva de făcut decât să vorbeşti.
Eu sunt de părere că relaţiile ce au început virtual şi totuşi rezistă, rezistă numai pentru că ambele părţi au făcut anumite compromisuri şi au lăsat la o parte lucrurile care nu le-au plăcut unul la altul. Şi acum o să ziceţi: bine, dar compromisuri se fac în orice relaţie. Da! Dar, această relaţie cere acelaşi tip de compromisuri pe care le cere o relaţie normală, plus cele provocate de "virtualitate", deci e mai greu şi nu prea merită, deoarece şansele să iasă ceva sunt mici, iar cele să suferi sunt mari.
Totuşi, cum ziceam la început, ne place să iubim, şi vrem să iubim chiar dacă e numai pentru câteva clipe şi e virtual. E mai comod să stăm în casă şi să vorbim "în scris" deschis, decât să ieşim într-un local sau într-un parc şi să îi zâmbim persoanei drăguţe de lângă noi. În casă nu riscăm nimic.
Suntem nişte fricoşi.

În viitor o să vorbesc şi despre prieteniile virtuale. Sunt oare ele adevărate?