Unde este Dumnezeul oamenilor?

Fiecare îl vede aşa cum vrea, dar sunt sigură că până şi pentru atei, el este undeva, doar că încă nu l-au găsit. Dumnezeu e speranţa noastră interioară, refugiul nostru, resemnarea noastră şi iluzia noastră - sub toate formele ei.
Totuşi Dumnezeul descris de Biblie este unul fals. El nu poate fi atotputernic deoarece perfecţiunea nu există şi dacă ar putea controla tot, şi ar fi chiar atât de inteligent, ar putea găsi o modalitate de a ne da dreptul la libera alegere, fără ca atâţia copii să moară de foame (de exemplu).
Am învăţat prea mult despre subiectivitatea traducerilor, încât să cred că Biblia a fost tradusă corect şi a ajuns o carte obiectivă care să ne poată ghida în viaţă. Păcat e că mulţi oameni nu ştiu asta...nu e păcat că ei cred în ea, pentru că ea nu ne învaţă rău; dar e păcat că ei cred o minciună. Trăiesc o viaţă întreagă facând şi "nefăcând" anumite lucruri din frica de acel iad şi cu speranţa de a ajunge în rai. Aceasta este greşeala mare pe care Biblia ne împinge să o facem. Cei care cred în ea nu ajung cu un caracter curat deoarece sunt mult prea puternic influenţaţi de scrierile acelei cărţi. Şi deşi toate lucrurile din mediul nostru înconjurător ne influenţează, acesta duce pe un drum aproximativ rău. Oamenii se omoară în numele religiei, fură, mint, ajung fanatici şi se călugăresc, îşi aleg o anumită soţie pentru că aşa le-a fost "prezis", etc etc.
Trebuia ca Biblia, să nu fie chiar atât de interpretabilă. Au apărut atâtea religii din cauza ei, şi cei de la putere se folosesc atât de mult de aceasta pentru a-i conduce pe "credincioşi", încât acea carte şi-a pierdut din însemnătate şi a primit o conotaţie extrem de diferită faţă de ceea ce reprezenta ea la început.
Noi vrem să credem în Dumnezeu pentru că fără această credinţă am fi pierduţi. Nici unui om nu îi place să fie pe cont propriu. Ne place să ştim că vom fi recompensaţi pentru lucrurile bune pe care le-am făcut şi într-un fel suntem mai liniştiţi dacă ştim că cineva de acolo de sus ne şi ceartă (în felul lui) când facem o greşeală.
Credem în îngeraşi, în persoane dragi care ne veghează de sus, într-un viitor bun pe care Dumnezeu ni l-a pregătit, în răsplata meritelor fiecăruia....
Părerea mea este că nimeni nu l-a găsit pe Dumnezeul adevărat. Nici o religie, oricât s-ar lăuda şi oricâte argumente ar aduce.

E prea greu subiectul ca să-l pot explica şi sunt sigură că greşesc în multe privinţe. De fapt, nici eu nu mă înţeleg foarte bine. Nu pot să îmi descriu propria părere în legătură cu un eventual Dumnezeu. Vă daţi seama că mi-ar plăcea ca el să existe, dar nu vreau nici să cad în extreme. Încerc să rămân pe linia de plutire, facând un echilibru; încercând să nu regret nimic, orice ar fi. Dacă el există, să sperăm că va fi mulţumit de ce fel de om sunt, iar dacă nu există, cu siguranţă nu îmi voi vedea viaţa ca un timp pierdut în numele Lui.