Propria-mi caricatură

Ca orice om, am şi eu o mulţime de defecte şi vreau să le scriu aici, ca să îmi amintesc de ele după ce arunc o privire peste însemnări.
În primul rând, îmi rod unghiile...este un tic din copilărie de care nu prea pot scăpa. Am şi zile când unghiile apucă să crească şi să arate ca ale unei domnişoare (lol) dar de obicei sunt destul de mici. Am noroc că nu exagerez, şi nu îmi ajung cum am văzut la alţii, sub formă de lopeţi :))
Mă tem de întuneric. Cred că asta e o traumă făcută de sutele de filme horror pe care le-am văzut. Am început cu filme light precum Poltergeist, Fright Night, Candyman sau Psycho şi am ajuns în timp la filme de genul Saw, IT, Shining, Halloween, Valentine, etc. Nu pot adormi decât cu lumina aprinsă iar dacă cumva e întuneric în cameră, aud tot felul de sunete ciudate, văd umbre, îmi imaginez diverse lucruri.
Am alergie la orice metale, în afară de argint. Asta bineînţeles că nu e vina mea, dar e deranjant că nu pot purta alte metale. De exemplu cu aurul (chiar dacă nu sunt mare fan), am avut probleme deoarece au fost oameni ce mi-au dat cadouri din aur iar eu nu le-am putut purta.
Sunt obsedată de ordine. Aici chiar e problemă pentru că îi terorizez pe toţi din casă cu anumite reguli. La mine vasele trebuie să stea în storcătorul de vase într-o anumită ordine, hainele întinse pe uscător într-un anumit fel, cărţile în bibliotecă aranjate după mărime, etc. Din fericire nu prea am timp să menţin eu ordinea asta, dar când sunt acasă şi am timp liber mă apuc şi pun toate lucrurile aşa cum îmi place mie.
Urăsc hainele elegante şi nu îmi place să mă machiez. Nu ştiu de ce am problema asta, deoarece lumea mi-a zis că îmi stă bine când sunt îmbrăcată mai elegant, iar fetele de obicei vor să facă tot posibilul să arate cât mai bine. Pur şi simplu nu mă simt bine pe tocuri, sau dacă am ceva pantaloni sau o rochie pe mine. Mi se pare exagerat, mi se pare o dovadă de superficialitate să te îmbraci în fiecare zi elegant. Cu greu iau pe mine o rochie când merg la nunţi, şi hai să zicem că la alea le înţeleg rostul, dar în rest....nu prea.
Mă tem de şoareci. Nu pot să îmi dau seama de ce mă tem de ei. De când am fost mică am crescut doi hamsteri şi am văzut cât de nevinovaţi sunt, dar pur şi simplu când văd un şoricel, oricât de mic, mi se opreşte inima :)) Şi apoi el săracu, nici nu ştie încotro să fugă când mă vede. Dar asta e, mă tem de ei. Aaaa, şi de păianjeni. But that's another story.

Aş mai avea nişte defecte, dar m-am cam plictisit acuma să le înşiruiesc...poate cu altă ocazie :D