Azi a fost senin şi nu vrea să ningă

Da! Sunt un copil nerăbdător! Mi-e doooor sa ningă. Au trecut trei ierni de când eu nu m-am jucat în zăpadă (la mine în oraş). Îmi place să modelez oamenii de zăpadă, să mă dau cu sania, să mă dau pe derdeluş, să văd tot alb în faţa ochilor, să îmi scârţâie zăpada sub picioare; îmi plac şi momentele în care viscoleşte şi de-abia mi se văd ochii chinuindu-mă să înaintez din cauza vântului; Îmi place fumul care se ridică în văzduh, înspre cerul gri; ce să fac...îmi place iarna - iarnă :)
Abia când va ninge voi avea chef să ascult o colindă, să miros cozonaci şi să aşez globuri şi beteală pe brad.

La cămin, copiii îmi recită zi de zi poezii de genul: "Brăduleţ brăduţ drăguţ/ Ninge peste tine/ Haide, hai în casa mea/ Unde-i cald şi bine/ Pom de anul nou te fac/ Ooo, ce bucurie!/ Cu beteal-am să te-mbrac/ şi steluţe-o mie."
Îmi plac atât de mult. Îmi amintesc că ştiam şi eu zeci de poezii şi le spuneam aproape mereu, ca nu cumva să audă Moşul poezii mai frumoase de la alţi copii.
Oricum în cazul copiilor de azi, totul e diferit. Ei îl aşteaptă pe Moşul cu curiozitate, nu neapărat cu entuziasm. Pentru ei fiecare jucărie adusă de Moşul e una normală, la fel şi dulciurile. Nu mai ştiu să se bucure de lucrurile astea. Părinţii îi alintă foarte mult şi primesc tot ce le trebuie, chiar dacă sunt răi, chiar dacă sunt cuminţi.

Nu prea pot simţi spiritul sărbătorilor. Mi-e silă de preţurile ridicate cerute pentru orice material amărât, sau pentru o sticlă colorată; de cadourile pompoase care se fac într-un concurs continuu şi din obligaţie, nu din suflet; de oamenii care mănâncă cât porcii, şi beau cât cămilele; de femeile care se îmbracă din sute de lei, în loc să dăruiască nişte haine cuiva care are nevoie (măcar în perioada asta). Nu contează...oamenii înghit orice.

Aş vrea ca măcar să ningă, şi sufletul meu să se bucure că e iarnă.