Jurnalul lui Dracula

Nu am mai mers la teatru de vreo patru ani, dar duminica trecută am decis că trebuie să merg. Am intrat în sală şi am presimţit ca îmi va plăcea. Nu văzusem de mult timp atâţia oameni culţi la un loc, iar atmosfera era călduroasă. Oamenii îşi zâmbeau şi se salutau cu "bună ziua". Discutau despre ultimele cărţi citite, despre momentele frumoase din timpul orelor de curs, despre ultimele apariţii în domeniul literaturii, despre orice domeniu vă imaginaţi că este în legătură cu cultura.

Jurnalul lui Dracula m-a impresionat în mod deosebit. Pe lângă faptul că am fost surprinsă să aflu că unul dintre personajele principale este interpretat de o fostă colegă de clasă din generală, am fost plăcut surprinsă să aflu că în ziua de azi se joacă teatru numai din dragoste. Actorii au primit o sumă infimă pentru rolul lor, dar au jucat din tot sufletul. La fel sunt plătiţi toţi actorii - puţin şi nerentabil. Lucrează mult, riscă mult, arată mult din propriile suflete, şi nu primesc laudele adecvate.
Oricum, opera aceasta a fost interpretată într-o maniera specială. S-au prezentat o mulţime de caractere şi replici complexe. Decorul a fost minunat. Un spaţiu semi obscur, cu pereţi de catifea, albi şi cu mici gaurele în ei. Contrastul dintre alb şi negru te ducea cu gândul la un echilibru, la o siguranţă a regizorilor, a scenariştilor şi a actorilor. Am fost sigură ca voi vedea ceva impresionant. Dracula a fost interpretat de un actor foarte bun. A stat pe scena aia timp de două ore, fără pauză, fără o clipă de intimitate şi cel mai important, fără greşeală. Ne-a arătat un Dracula inteligent, chipeş, crud dar pasional...Povestea în sine a fost marcantă şi sunt mândră că am luat parte la premiera acelui eveniment.

Ca şi consecinţă a acestui fapt am decis să reîncep să merg la teatru. Se joacă Hamlet, Bărbierul din Sevilla...opere care cu siguranţă îmi vor da fiori şi mă vor lăsa cu amintiri plăcute.