Despre sterilizarea pisicii

Acum o lună, am decis să îmi sterilizez pisica. Am tot căutat pe internet tot felul de informaţii despre argumente pro şi contra şi am găsit multe puncte de vedere, iar în final balanţa a înclinat în sprijinul acestei operaţii.
Pisica mea e maidaneză şi deoarece o lăsam afară să stea cât dorea, făcea aproximativ 4 serii de câte 5 pui pe an. Adică, foarte mult. Mereu o vedeam umflată, şi nu mai avea chef să stea şi să se joace cu noi. Venea acasă numai cât mânca, dormea în căldură cam o oră şi apoi pleca. Plus că, pe lângă că la fiecare naştere ne chinuiam să îi găsim un loc bun în care să nască, materiale proaspete pe care să nască, mai avea şi complicaţii. De vreo 4 ori am dus-o la veterinar cu puiuţi morţi în ea, rămaşi acolo. Apoi, despre puiuţii pe care îi năştea...erau câte patru care o sugeau şi o secau de puteri, şi era mereu slabă după câte o naştere.
Singurul lucru pe care nu l-am găsit pe internet a fost o relatare concretă despre ce se întâmplă după operaţie. Îţi aduci pisica acasă....şi?
Aşa că m-am decis să vă povestesc eu în detaliu reacţiile pisicii mele, deoarece pentru mine a fost un adevărat şoc să o văd în halul ăla. Mă gândesc că o să liniştesc pe cineva.

Am dus-o la medic, care mi-a povestit despre acţiunile pe care le va face când o operează, de modul în care să o hrănesc după, etc. Şi mi-a zis că după ce o aduc acasă, atâta timp cât pisica respiră, înseamnă că e bine şi să nu mă stresez. Eu am ţinut-o, iar el i-a dat două injecţii după care a ras-o pe burtică. Între timp, după vreo 10 minute, vedeam cum ochii i se dilată, nu mai mieuna, nu mai clipea, era moale şi nu se mişca deloc. Pisicile când sunt anesteziate nu închid ochii, deşi sunt complet amorţite. Mi-a zis doctorul că e un fel de mijloc de apărare ciudat. Instinctul rămâne treaz.
Am lăsat-o acolo şi am revenit după ea peste o oră. Am văzut-o întinsă pe masă, în stare totală de amorţeală. Avea un pansament pus superficial în jurul burţii şi părea mult mai slabă. Operaţia m-a costat 100 de lei. Mi-am luat pisica în braţe şi am mers acasă. Ce să vă spun că a năpârlit aşa mult în 15 minute cât a stat în maşină, până mi-a acoperit de păr, întreg tricoul negru. E de la stres.
Am pus-o la locul ei preferat, pe fotoliul de lângă televizor, am făcut întuneric şi am încercat să păstrăm linişte. Ea după vreo o oră a început să îşi revină. Deşi era forte rece şi tare (ca un cadavru, atâta că respira) începea să clipească şi să se mişte încet. Dupa încă o oră, se târa prin casă şi cădea din când în când într-o parte şi alta. Îşi căuta un loc atât de întunecat şi de retras încât noi să nu o putem atinge. Aveam impresia că e supărată pe noi şi aveam multe mustrări de conştiinţă. Apoi s-a târât spre usă ca şi cum s-ar cere afară. Am dus-o în braţe până la locul unde îşi făcea nevoile şi le-a făcut exact în momentul în care am pus-o pe pământ. Începea să îşi revină tot mai mult şi şi-a dat pansamentul jos, nu l-a suportat. Operaţia nu s-a infectat deoarece avea pe ea o substanţă verde, foarte urât mirositoare, dar protectoare.
Noaptea a fost cel mai rău. A început să dea capul pe spate şi să caşte gura că şi cum ar fi pe punctul de a muri. Am intrat în panică şi am vrut să îl sun pe veterinar să îi spun că moare, dar mi-am amintit ce a zis în legătură cu respiraţia. Am stat toată noaptea trează. Ea se simţea tot mai bine. Spre dimineaţă am mângâiat-o şi a început să toarcă, iar asta m-a mai liniştit. A mâncat nişte cărniţă şi brânză topită. A băut apă. Vreo două zile am ţinut-o în casă, a ieşit numai cât sa-şi facă nevoile. Începea să mănânce tot mai des.
Acum a trecut o lună şi rana s-a cicatrizat. Pisica mea s-a îngrăşat, mănâncă mult mai mult, se joacă şi stă mereu cu noi, e mult mai veselă. Măcar nu îi mai este pusă viaţa în pericol. Oricum mi-a zis veterinarul că de împerecheat se mai împerechează, deci nu i-am luat fericirea aia :P
Aş recomanda oricui vrea să aibă o pisică sănătoasă, să o sterilizeze.